CHIRURGIE ȚESUTURI MOI

Eventrație și eviscerație la câine și pisică – diferențe și tratament chirurgical

Cazuri clinice · Chirurgie țesuturi moi

Eventrația și eviscerația abdominală reprezintă două complicații grave ale traumatismelor care afectează peretele abdominal, întâlnite atât la câini, cât și la pisici. Acestea pot apărea în urma accidentelor rutiere, a căderilor de la înălțime sau a mușcăturilor provocate de alte animale și necesită, de cele mai multe ori, intervenție chirurgicală de urgență.

În cadrul cabinetului nostru veterinar din Câmpina am tratat numeroase traumatisme abdominale, unele dintre acestea fiind însoțite de leziuni severe ale musculaturii abdominale și ale organelor interne.

În continuare, prezentăm trei cazuri clinice de eventrație și eviscerație traumatică, toate provocate prin mușcături de câine, care evidențiază atât diferențele dintre aceste două afecțiuni, cât și complexitatea intervențiilor chirurgicale necesare.

Care este diferența dintre eventrație și eviscerație?

Deși cele două afecțiuni presupun afectarea integrității peretelui abdominal, există o diferență importantă între acestea.

Eventrația abdominală reprezintă deplasarea organelor abdominale printr-un defect al peretelui muscular, acestea ajungând în spațiul subcutanat, fără a fi expuse direct mediului exterior. Pielea rămâne intactă la nivelul zonei prin care au migrat organele sau continuă să le acopere, chiar dacă există plăgi cutanate în alte regiuni.

Eviscerația abdominală presupune existența unui defect complet al peretelui abdominal, inclusiv al pielii, prin care organele sau alte structuri intraabdominale se exteriorizează și ajung în contact direct cu mediul exterior.

Ambele situații pot pune viața animalului în pericol, însă eviscerația presupune riscuri suplimentare, asociate expunerii directe a organelor abdominale, precum contaminarea bacteriană, deshidratarea țesuturilor și compromiterea vascularizației acestora.

Este important de menționat că eventrația și eviscerația pot coexista în cadrul aceluiași traumatism, așa cum vom observa într-unul dintre cazurile prezentate.

Cazul 1 – Eventrație abdominală traumatică multiplă la pisică

Șori, o pisicuță în vârstă de numai 5 luni, a ajuns la cabinetul nostru după ce a fost atacată și mușcată de un câine de talie mare. În urma examinării clinice și a investigațiilor radiologice, a fost identificată o eventrație abdominală traumatică, cu deplasarea unor organe abdominale în spațiul subcutanat.

În timpul intervenției chirurgicale am constatat însă că leziunile erau mult mai extinse decât sugera evaluarea inițială. Au fost identificate patru defecte distincte ale musculaturii abdominale, prin care herniaseră anse intestinale, țesut adipos intraabdominal și chiar splina. Distribuția acestor leziuni sugera posibilitatea producerii lor prin penetrarea peretelui abdominal de către cei patru canini ai câinelui agresor.

După evaluarea organelor afectate, acestea au fost repoziționate în cavitatea abdominală, iar cele patru defecte musculare au fost închise prin sutură, restabilindu-se integritatea peretelui abdominal. Recuperarea postoperatorie a fost mai dificilă, însă evoluția ulterioară a fost favorabilă, Șori vindecându-se complet.

Acest caz demonstrează că traumatismele prin mușcătură pot produce leziuni musculare multiple și extinse, chiar și atunci când pielea continuă să acopere organele abdominale deplasate.

Eventrație abdominală la pisică după mușcătură de câine, cu imagini radiologice preoperatorii și postoperatorii și defecte musculare intraoperatorii.

Figura 1. Eventrații abdominale multiple la pisică – cazul Șori. Aspectul radiologic preoperator, cu anse intestinale herniate subcutanat, imagine intraoperatorie care evidențiază defectele musculaturii abdominale și radiografia postoperatorie, după repoziționarea organelor și reconstrucția peretelui abdominal.

Cazul 2 – Eventrație abdominală asociată cu eviscerație focală la câine

Linda, o cățelușă în vârstă de 10 ani, a fost adusă la cabinet în stare de șoc, după ce fusese atacată de un câine de talie mare. La examinarea clinică au fost observate multiple plăgi prin mușcătură, hematoame extinse și o eventrație abdominală voluminoasă. În plus, printr-una dintre plăgile cutanate se exterioriza o mică porțiune de epiploon, reprezentând o eviscerație focală asociată eventrației traumatice.

Având în vedere starea critică a pacientei, s-a intervenit chirurgical de urgență. Explorarea abdominală a evidențiat o ruptură extinsă a peretelui muscular abdominal, de aproximativ 10–15 cm, însoțită de multiple defecte musculare suplimentare.

Cea mai gravă leziune a fost însă identificată la nivelul splinei, care prezenta două rupturi extinse, asociate cu o hemoragie intraabdominală importantă (hemoabdomen). Pentru controlul hemoragiei a fost necesară efectuarea unei splenectomii, intervenție care presupune îndepărtarea chirurgicală a splinei.

Ulterior, au fost evaluate celelalte organe abdominale, fără identificarea unor leziuni suplimentare semnificative. După lavajul cavității abdominale, s-a realizat reconstrucția peretelui muscular și sutura pielii. Recuperarea anestezică a fost rapidă, Linda reușind să se deplaseze singură la aproximativ două ore după intervenție.

Acest caz evidențiază faptul că gravitatea unui traumatism abdominal nu este determinată exclusiv de dimensiunea defectelor cutanate sau de cantitatea de țesut exteriorizat. Deși eviscerația era limitată la o mică porțiune de epiploon, leziunile splenice și hemoragia internă reprezentau un pericol vital imediat.

Eventrație abdominală traumatică la câine, cu hernierea organelor sub piele, leziuni abdominale și ruptură splenică.

Figura 2. Eventrație abdominală traumatică la câine – cazul Linda. Imagini preoperatorii și radiografii care evidențiază migrarea organelor abdominale sub piele, asociată cu leziuni severe ale peretelui abdominal. Intraoperator a fost identificată și o ruptură splenică extinsă, care a necesitat splenectomie.

Cazul 3 – Eviscerație abdominală traumatică la câine

Pucea, un câine din rasa Jack Russell Terrier, în vârstă de 9 ani, a ajuns la cabinet în stare critică după o altercație cu un alt câine. Spre deosebire de cazurile anterioare, traumatismul provocase o ruptură completă a peretelui abdominal, inclusiv a pielii, cu exteriorizarea unei porțiuni importante din intestinul subțire. Ansele intestinale erau expuse direct mediului exterior, ceea ce presupunea un risc major de contaminare bacteriană, deshidratare și lezare a țesuturilor.

Pacientul a fost anesteziat și supus imediat unei intervenții chirurgicale de urgență. Inițial, s-a realizat toaletarea atentă și lavajul anselor intestinale exteriorizate, pentru îndepărtarea contaminanților și reducerea riscului de infecție. După evaluarea integrității și viabilității intestinului, ansele exteriorizate au fost repoziționate în cavitatea abdominală.

Au fost examinate și celelalte organe abdominale, pentru identificarea eventualelor leziuni asociate traumatismului. Ulterior, s-au efectuat lavaje repetate ale cavității abdominale, urmate de reconstrucția peretelui muscular și sutura pielii.

Evoluția postoperatorie a fost foarte bună, pacientul recuperându-se fără complicații. Tranzitul intestinal s-a reluat normal, iar vindecarea a decurs favorabil, în ciuda riscului ridicat de complicații infecțioase, în special peritonită septică, asociat expunerii directe a anselor intestinale la mediul exterior.

Eviscerație abdominală la câine după mușcătură, cu exteriorizarea intestinelor și reconstrucția chirurgicală a peretelui abdominal.

Figura 3. Eviscerație abdominală la câine – cazul Pucea. Aspectul pacientului la prezentare, cu exteriorizarea anselor intestinale printr-o plagă abdominală extinsă, urmat de aspectul postoperator al plăgii chirurgicale și recuperarea pacientului.

Tratamentul chirurgical al eventrației și eviscerației abdominale

Tratamentul acestor afecțiuni depinde de gravitatea traumatismului, de dimensiunea defectelor peretelui abdominal și de existența unor leziuni asociate ale organelor interne.

În majoritatea cazurilor traumatice, intervenția chirurgicală urmărește evaluarea organelor abdominale, identificarea și tratarea eventualelor leziuni, repoziționarea structurilor herniate sau exteriorizate și reconstrucția peretelui abdominal.

În cazul eviscerațiilor, o atenție deosebită trebuie acordată evaluării viabilității organelor exteriorizate și prevenirii contaminării cavității abdominale.

Mușcăturile de câine reprezintă traumatisme cu risc crescut de infecție, deoarece pot produce leziuni profunde, contaminare bacteriană și distrugeri tisulare mult mai extinse decât cele vizibile la suprafața pielii.

Complicațiile posibile includ hemoragia internă, infecțiile profunde, peritonita septică, necroza țesuturilor afectate și dehiscența suturilor.

Ce trebuie să faci dacă animalul tău prezintă o eventrație sau eviscerație?

Atât eventrația, cât și eviscerația abdominală reprezintă urgențe veterinare și necesită evaluare medicală imediată.

În cazul exteriorizării organelor abdominale, acestea nu trebuie manipulate sau împinse înapoi în cavitatea abdominală de către proprietar.

Până la prezentarea la medicul veterinar, organele exteriorizate trebuie protejate, pe cât posibil, cu comprese sterile umezite cu ser fiziologic, pentru a limita deshidratarea și contaminarea suplimentară.

Este important ca animalul să fie transportat cât mai rapid la o unitate veterinară, evitând mișcările inutile și presiunea asupra abdomenului.

Chiar și atunci când plăgile produse prin mușcătură par superficiale, este recomandată examinarea medicală, deoarece leziunile musculare și ale organelor interne pot fi mult mai severe decât sugerează aspectul exterior.

Concluzii

Cele trei cazuri prezentate demonstrează varietatea și complexitatea leziunilor abdominale care pot apărea în urma mușcăturilor de câine.

De la eventrațiile multiple ale lui Șori, la eventrația complicată cu ruptură splenică și eviscerație focală a Lindei și până la eviscerația intestinală extinsă din ultimul caz, fiecare pacient a necesitat o abordare chirurgicală adaptată gravității traumatismului.

Diagnosticul rapid, evaluarea atentă a leziunilor interne și intervenția chirurgicală efectuată la timp sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire și recuperare ale pacienților.