NEUROCHIRURGIE
Fractură de coloană vertebrală la câine – Tratament chirurgical și recuperare
Caz clinic · Neurochirurgie
Fracturile coloanei vertebrale la câine reprezintă traumatisme severe, care pot determina instabilitate vertebrală, compresia structurilor nervoase și apariția unor deficite neurologice importante, inclusiv paralizia membrelor posterioare.
Aceste leziuni apar frecvent în urma accidentelor rutiere, căderilor de la înălțime sau a altor traumatisme puternice. În funcție de localizarea și severitatea leziunilor, pacienții pot prezenta manifestări neurologice variabile, de la durere vertebrală și dificultăți de deplasare până la paraplegie completă.
În cazurile severe, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru decompresia structurilor nervoase, restabilirea alinierii anatomice și stabilizarea segmentului vertebral afectat.
Un astfel de caz a fost cel al lui Mimi, o cățelușă în vârstă de numai 8 luni, care a suferit o fractură vertebrală lombosacrală în urma unui accident rutier. Deși la momentul prezentării pacienta era paraplegică, intervenția neurochirurgicală efectuată de urgență a fost urmată de o recuperare neurologică spectaculoasă.
Prezentarea cazului
Mimi, o cățelușă în vârstă de 8 luni, a fost adusă la cabinetul nostru în urma unui accident rutier, prezentând un traumatism sever al coloanei vertebrale.
La momentul examinării clinice, pacienta prezenta paraplegie, cu imposibilitatea utilizării membrelor posterioare, însă sensibilitatea dureroasă profundă era păstrată.
Prezența sensibilității dureroase profunde constituia un element prognostic favorabil, sugerând păstrarea unei anumite integrități funcționale a căilor nervoase implicate în transmiterea stimulilor dureroși.
Având în vedere severitatea deficitului neurologic, s-a efectuat de urgență examinarea radiologică a coloanei vertebrale.
Diagnostic – fractură vertebrală L7 și luxație lombosacrală L7–S1
Examinarea radiologică a evidențiat o fractură a corpului vertebral L7, asociată cu luxația articulației lombosacrale L7–S1.
Aceste modificări determinau pierderea alinierii anatomice normale a coloanei vertebrale și instabilitate importantă la nivelul segmentului afectat.
Joncțiunea lombosacrală reprezintă regiunea de tranziție dintre coloana lombară și sacrum, fiind traversată de structuri nervoase implicate în funcționarea membrelor posterioare și în controlul anumitor funcții urinare și digestive.
Leziunile traumatice severe ale acestei regiuni pot determina compresia sau lezarea rădăcinilor nervoase, cu apariția unor deficite neurologice importante.
În cazul lui Mimi, asocierea dintre instabilitatea vertebrală severă și paraplegia instalată posttraumatic a impus intervenția chirurgicală de urgență.
Aspectul radiologic preoperator al coloanei vertebrale la Mimi, cu fractură a corpului vertebral L7 și luxație lombosacrală L7–S1.
Tratament chirurgical – decompresie și stabilizare vertebrală
Având în vedere gravitatea leziunilor și deficitul neurologic sever, s-a decis efectuarea intervenției neurochirurgicale în aceeași zi cu prezentarea pacientei.
Intervenția a urmărit trei obiective principale: decompresia structurilor nervoase, restabilirea alinierii anatomice a coloanei vertebrale și stabilizarea segmentului lombosacral afectat.
S-a efectuat laminectomie dorsală, pentru decompresia structurilor nervoase la nivelul regiunii traumatizate.
Ulterior, după repoziționarea segmentului vertebral afectat și restabilirea alinierii lombosacrale, s-a realizat stabilizarea chirurgicală prin utilizarea unei broșe transiliace.
Această metodă de fixare a urmărit menținerea alinierii obținute intraoperator și limitarea mobilității anormale la nivelul segmentului vertebral traumatizat, favorizând procesul de vindecare.
Aspectul radiologic postoperator al coloanei vertebrale la Mimi, după repoziționarea luxației L7–S1 și stabilizarea chirurgicală cu broșă transiliacă.
Evoluția postoperatorie și recuperarea neurologică
Evoluția postoperatorie a fost foarte bună, cu o ameliorare neurologică rapidă. La numai o zi după intervenția chirurgicală, Mimi a reușit să se ridice și să meargă din nou, în ciuda paraplegiei prezente la momentul internării.
Reluarea atât de rapidă a mersului a reprezentat un rezultat funcțional remarcabil, evidențiind recuperarea precoce a funcției neurologice după decompresia și stabilizarea segmentului vertebral afectat. Evoluția favorabilă a continuat și în perioada următoare, iar pe termen lung recuperarea a fost completă, fără deficite neurologice reziduale.
Concluzii
Fracturile vertebrale asociate luxațiilor reprezintă traumatisme severe, care pot determina instabilitate importantă a coloanei vertebrale și deficite neurologice grave.
În cazul lui Mimi, fractura corpului vertebral L7, asociată luxației lombosacrale L7–S1, a determinat instalarea paraplegiei, însă păstrarea sensibilității dureroase profunde a constituit un element prognostic favorabil.
Intervenția neurochirurgicală efectuată de urgență, prin laminectomie dorsală, repoziționare și stabilizare vertebrală transiliacă, a fost urmată de o recuperare neurologică rapidă.
De la imposibilitatea utilizării membrelor posterioare înaintea intervenției, Mimi a reușit să meargă din nou încă din prima zi postoperator, iar ulterior și-a recăpătat complet funcția locomotorie, fără sechele neurologice.
Acest caz evidențiază importanța evaluării neurologice și imagistice, a stabilirii rapide a conduitei terapeutice și a intervenției chirurgicale adecvate în managementul traumatismelor vertebrale severe la câine. Pentru mai multe informații despre opțiunile de tratament chirurgical și tehnicile de stabilizare a coloanei vertebrale, puteți consulta pagina dedicată intervențiilor pentru fracturile de coloană vertebrală.
