Hernia Diafragmatică

Diafragmul este mușchiul care separă cavitatea toracică (inimă, plămâni) de cavitatea abdominală (restul organelor interne), jucând un rol deosebit de important în procesul respirator.

Apariția unei breșe sau a unei întreruperi a continuității mușchiului diafragmatic poartă denumirea de hernie diafragmatică. Acest lucru permite organelor din cavitatea abdominală să migreze în torace și să compreseze plămânii și inima, moartea survenind adesea prin asfixiere. În majoritatea cazurilor, această condiție medicală este foarte gravă, punând în pericol viața animalelor.

Marea majoritate a herniilor diafragmatice sunt de natură traumatică (accidente rutiere, căderi de la înălțime, mușcături etc.). Simptomele pot să varieze în funcție de severitatea afecțiunii, dar, în general, pacienții au dificultăți majore în respirație (respirație abdominală), ritm cardiac și respirator crescut, cianoză a mucoaselor. Mult mai rar, se pot diagnostica și hernii diafragmatice congenitale (în special la puii mai mici de 1 an) sau hernii diafragmatice cronice, cu simptomatologie discretă.

Diagnosticul herniilor diafragmatice se stabilește în urma examinării clinice și imagistice (radiologie, ecografie).

Tratamentul acestei afecțiuni este chirurgical și este indicat să se desfășoare sub anestezie inhalatorie. Netratată, hernia diafragmatică are o rată de mortalitate pe termen scurt și mediu de peste 90%. Intervenția chirurgicală de remediere a herniilor diafragmatice nu este o procedură lipsită de riscuri, având o rată de mortalitate de aproximativ 20% în timpul intervenției chirurgicale sau în primele 24 de ore postoperator din cauza complicațiilor care pot surveni. Majoritatea pacienților care supraviețuiesc în primele 24 de ore postoperator au o recuperare foarte bună, nu rămân cu sechele și se pot bucura de o viață normală după operație.