Hernia inghinală la câini și pisici

Ce este hernia inghinală?

Hernia inghinală apare atunci când țesuturi sau organe din cavitatea abdominală pătrund prin canalul inghinal și formează o proeminență vizibilă sau palpabilă în regiunea inghinală.

Conținutul herniei poate varia de la țesut adipos sau epiploon până la diferite organe abdominale, precum anse intestinale, vezica urinară sau uterul.

Dimensiunea herniei poate fi foarte variabilă. Unele hernii sunt mici și greu de observat, în timp ce altele pot ajunge la dimensiuni considerabile, în funcție de mărimea defectului și de structurile care pătrund prin acesta.

De ce apare hernia inghinală?

Herniile inghinale pot fi congenitale sau dobândite.

Formele congenitale sunt prezente încă de la naștere și sunt diagnosticate în special la animalele tinere, fiind asociate cu dezvoltarea anormală sau închiderea incompletă a regiunii inghinale.

Herniile dobândite apar la animalele adulte și pot fi favorizate de slăbirea structurilor care delimitează canalul inghinal și de creșterea presiunii intraabdominale. Obezitatea, gestația și modificările hormonale pot reprezenta factori favorizanți.

Hernia inghinală poate apărea atât la câini, cât și la pisici și poate fi unilaterală sau, mai rar, bilaterală.

Care sunt simptomele herniei inghinale?

Cel mai frecvent semn este apariția unei umflături în regiunea inghinală, care poate avea dimensiuni variabile.

În cazul herniilor necomplicate, formațiunea este de obicei moale, nedureroasă și poate fi uneori redusă prin presiune ușoară, conținutul revenind temporar în cavitatea abdominală.

Semnele clinice depind însă foarte mult de structurile aflate în interiorul herniei. Unele animale nu prezintă alte simptome, în timp ce herniile care conțin organe abdominale pot determina durere, tulburări digestive sau urinare.

Când reprezintă hernia inghinală o urgență?

O hernie inghinală poate deveni o urgență atunci când organele aflate în interiorul acesteia rămân încarcerate sau vascularizația lor este compromisă.

Dacă o ansă intestinală este prinsă în interiorul herniei, pot apărea durere, vărsături, lipsa apetitului și semne de obstrucție intestinală. Compromiterea circulației sanguine la nivelul intestinului poate determina leziuni severe și chiar necroza segmentului afectat.

Atunci când vezica urinară pătrunde în sacul herniar, pot apărea dificultăți la urinare și, în cazurile severe, imposibilitatea eliminării urinei.

Creșterea bruscă a dimensiunii herniei, apariția durerii, modificarea consistenței acesteia, imposibilitatea reducerii, vărsăturile, alterarea stării generale sau dificultățile la urinare necesită evaluare veterinară rapidă.

Cum se stabilește diagnosticul?

În multe cazuri, diagnosticul herniei inghinale poate fi stabilit prin examinare clinică și palparea regiunii inghinale.

Pentru identificarea structurilor aflate în interiorul herniei poate fi utilizată examinarea ecografică, aceasta permițând diferențierea țesutului adipos de organe precum intestinul, vezica urinară sau uterul și evaluarea acestora.

În anumite situații, investigațiile pot fi completate prin radiografie sau alte metode imagistice, în funcție de particularitățile cazului.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul herniei inghinale este chirurgical, în special atunci când defectul are dimensiuni importante, conține organe abdominale sau există riscul apariției complicațiilor.

Intervenția presupune identificarea conținutului herniei, repoziționarea organelor sau țesuturilor herniate în cavitatea abdominală și reconstrucția defectului de la nivelul regiunii inghinale cu ajutorul suturilor.

În timpul intervenției este evaluată și viabilitatea organelor herniate. Dacă vascularizația unui segment intestinal a fost compromisă pentru o perioadă îndelungată, în cazurile severe poate fi necesară îndepărtarea porțiunii afectate.

În cazul defectelor de dimensiuni foarte mari sau atunci când țesuturile proprii nu permit realizarea unei reconstrucții suficient de rezistente, poate fi necesară utilizarea unei plase chirurgicale pentru consolidarea peretelui abdominal.

Recuperarea după operație

În majoritatea cazurilor necomplicate, recuperarea după corecția chirurgicală a unei hernii inghinale este favorabilă.

În perioada postoperatorie este necesară limitarea activității fizice, pentru a permite vindecarea corespunzătoare a țesuturilor și pentru a evita tensionarea zonei reconstruite. Plaga chirurgicală trebuie protejată împotriva linsului sau traumatizării.

Durata recuperării și prognosticul depind de dimensiunea herniei și, mai ales, de organele implicate și de existența sau absența complicațiilor înaintea intervenției chirurgicale.