Hernia perianală
Hernia perianală (mai poate fi întâlnită sub denumirea de hernie perineală) este o condiție medicală în care se creează o breșă în diafragmul pelvin, iar anumite organe (vezică urinară, prostată, rect, anse intestinale, grăsime abdominală) migrează în zona din jurul anusului, deformând-o.
Cei mai predispuși la această afecțiune sunt câinii masculi nesterilizați de vârstă medie sau geriatrici. Cauzele sunt incomplet elucidate, dar se presupune că incidența crescută a acestei afecțiuni la câinii masculi nesterilizați este o dovadă că influențele de natură hormonală joacă un rol primar. Pe de altă parte, hipertrofia benignă de prostată este strâns corelată cu apariția herniei perianale.
Semnele clinice sunt reprezentate de constipație și tumefiere în regiunea din jurul anusului, unilateral sau bilateral. Anumiți pacienți pot prezenta urinare cu dificultate, sau imposibilitatea de a urina, în situațiile în care vezica urinară este deplasată la nivelul herniei.
Diagnosticul se pune în primul rând pe baza semnelor clinice și a tușeului rectal – tumefiere reductibilă în regiunea din jurul anusului, unilateral sau bilateral. Suplimentar, radiografia cu sau fără substanță de contrast și ecografia pot să aducă indicii suplimentare cu privire la organele migrate la nivelul herniei.
În imaginile de mai jos, în partea stângă, este prezentată schematic anatomia normală a musculaturii și structurilor neuro-vasculare din regiunea ano-rectală. Diafragmul pelvin este constituit din alăturarea mușchiului levator ani și a mușchiului coccigian, de fiecare parte a sfincterului anal. Slăbirea acestor mușchi poate conduce la crearea unei breșe, prin care pot pătrunde grăsime abdominală sau viscere din cavitatea abdominală (așa cum sunt reprezentate schematic în imaginea din partea dreaptă).
Tratamentul acestei afecțiuni este chirurgical. Procedural, este obligatorie sterilizarea (orhidectomie) pentru a reduce impactul hormonilor androgeni asupra prostatei (ulterior sterilizării, dimensiunile prostatei se reduc considerabil). Tehnica chirurgicală de remediere a herniilor perianale cu cea mai mare rată de succes este transpoziția mușchiului obturator intern. Prin această tehnică, descrisă schematic în imaginile de mai jos, după reintroducerea viscerelor herniate înapoi în abdomen, se decolează cu atenție mușchiul obturator intern de pe fața internă a ischiumului și se suturează cu fir neresorbabil de mușchii diafragmului pelvin astfel încât defectul prin care viscerele au herniat să fie acoperit. În cazul unor hernii de dimensiuni foarte mari, suplimentar se pot utiliza plase chirurgicale speciale.
În primele săptămâni după intervenția chirurgicală de remediere a herniei perianale trebuie urmat un regim dietetic care să preîntâmpine constipația. În general, recuperarea decurge fără probleme dacă sunt urmate cu strictețe recomandările medicale. Câinii care dezvoltă hernie perianală unilaterală sunt mult mai predispuși la apariția aceleași afecțiuni și pe partea contralaterală. Foarte rar, această afecțiune poate fi întâlnită și la cățele, motan sau pisică.
Mai jos puteți vizualiza o parte din cazurile rezolvate de echipa noastră:
