Luxația de patelă

Patela (rotula) este un os de mici dimensiuni, care face parte din mecanismul mușchiului cvadriceps femural, având un rol foarte important în extensia membrului posterior (în timpul mișcării, patela glisează sau alunecă în sus și în jos pe șantul trohlear, formând un punct de sprijin cu ajutorul căruia mușchiul cvadriceps femural are capacitatea de a trage tibia în sus – extensie).

Luxația patelară apare în situațiile în care patela sare peste marginile sanțului trohlear. Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt multiple, în general pot fi incriminați factori de natură genetică (cel mai des la câinii de talie mică din rasele Yorkshire Terrier, Bichon, Shih-tzu, Chihuahua, Pomeranian, Bulldog francez), sau de natură traumatică (traumatisme la nivelul genunchiului care aruncă patela în afara șanțului trohlear). Chiar dacă anumite rase de câini sunt mai predispuse, această afecțiune poate fi întâlnită la orice rasă de câini, dar și la pisici. Peste 95% din luxațiile patelare sunt luxații patelare mediale sau către interiorul membrului, fapt datorat unor factori de natură biomecanică și de geometrie a membrului. Luxațiile laterale de patelă sunt rare și apar de obicei pe fond traumatic.

Diagnosticul acestei afecțiuni se face pe baza anamnezei (șchiopătură unilaterală sau bilaterală tipică), examenului clinic (palparea genunchiului) și examenului radiologic.

Luxațiile de patelă sunt stadializate în mai multe grade:

• Gradul 1 – Patela poate fi luxată prin presiune manuală, dar în condiții normale rămâne în interiorul șanțului trohlear
• Gradul 2 – Patela poate luxa spontan și se asociază de obicei cu o șchiopătură ușoară, care apare atunci când patela sare peste șantul trohlear
• Gradul 3 – Patela este în permanență luxată, dar poate fi repoziționată manual pe șantul patelar
• Gradul 4 – Patela este în permanență luxată și NU poate fi repoziționată manual pe șantul patelar

În funcție de gradul luxației patelare se alege varianta optimă de tratament: gradele 1 și 2, în general se pot manageria conservativ, în timp ce gradele 3 și 4 se pot remedia doar chirurgical. Remedierea chirurgicală a luxației patelare are scopul de a repoziționa patela pe șantul trohlear și de a o împiedica să mai luxeze prin diverse tehnici, care se aleg de către medicul veterinar ortoped, în funcție de mai multe criterii. Tehnicile de remediere chirurgicală pe care le utilizăm în mod curent sunt:

• Adâncirea de șant patelar (sulcoplastie sau trohleoplastie)
• Imbricarea laterală a tendonului cvadricepsului femural cu sau fără eliberare medială
• Transpoziție de creastă tibială.

Postoperator, pacienții revin treptat la activitatea fizică normală. În primele 6 săptămâni este recomandat ca plimbările să fie scurte, doar în lesă, la pas. Sunt contraindicate urcatul, coborâtul, jocurile de aport în primele săptămâni postoperator. După perioada de recuperare, în general, majoritatea pacienților revin la o funcționalitate normală a membrului, fără durere sau șchiopătură.